No… nu toate mașinile sunt despre „mai tare”, „mai sport”sau despre cine pleacă primul de la semafor. Unele sunt despre drumuri care curg, despre liniște și despre a ajunge unde ai de ajuns fără să simți că aitrecut printr-un mic examen practic. Pentru mine, cam așa a arătat weekendul cu Toyota RAV4.
Am ieșit din oraș, am luat-o agale spre munte, am prins trafic de weekend (din acela autentic), serpentine, pauze, gânduri și suficient timp la volan cât să-mi dau seama dacă e genul de mașină cu care ai mai pleca. Fără prea multe calcule. Și, foarte probabil, încă o dată.
RAV4 nu e genul de SUV care încearcă să te dea pe spate din primele cinci minute. E mai degrabă genul „așezat”. Și îți dai seama repede că asta nu e întâmplător. Se simte că a fost lucrată, rafinată, ajustată în timp, nu reinventată peste noapte.
Actuala generație e construită pe platforma TNGA, care, pe românește, înseamnă că mașina stă bine pe drum, e stabilă și nu te ține încordat. Nu e ceva ce notezi conștient când pleci de acasă. Îți dai seama abia la final, când cobori din mașină și realizezi că n-ai obosit. Și, da, ăsta e un compliment mare.
Interiorul e calm. Nu face paradă, nu încearcă să te impresioneze cu artificii. Materialele sunt bune, pielea arată bine, iar comenzile sunt exact unde te aștepți să fie.Te urci, pornești și pleci. Fără „hai să vedem unde e butonul”.
Pentru mine, detaliul decisiv a fost suportul lombar. După câteva ore de condus, n-am simțit oboseală sau disconfort. Am coborât din mașină… normal. Și genul ăsta de normal ajunge să conteze enorm, mai ales la drumuri mai lungi.
La prima vedere, interiorul poate părea ușor sobru. Dar, pe măsură ce petreci timp în el, începi să-l apreciezi exact pentru asta. Nu te stresează, nu te încarcă, nu te întrerupe cu nimic inutil. Pur și simplu își face treaba.
La volan, RAV4 are o calitate rară: nu te grăbește. Direcția e previzibilă, poziția de condus e relaxată, vizibilitatea e foarte bună. Totul e clar și ușor de citit, fără să-ți ceară atenție în plus.
Pe drumurile de munte s-a simțit stabilă și sigură. Nu te invită la bravură, dar nici nu te face să simți că „duci” o mașină mare după tine. Suspensia e exact unde trebuie pentru un SUV de genul ăsta și contribuie mult la senzația generală de calm.
Un mare plus vine din felul în care funcționează sistemul hibrid. Nu încearcă să iasă în față și nu-ți cere atenția. Se simte ca un sistem gândit în timp, nu pus acolo doar ca să bifeze o dotare.
În oraș, la viteze mici, mașina merge mult mai silențios. Pe drum lung, trecerile între electric și termic sunt atât de line, încât nu le mai bagi în seamă. Conduci normal, iar restul se întâmplă în fundal. Exact cum ar trebui.
Un detaliu care merită menționat: ➡️ 6,5 l/100 km pe drumul spre munte.
Mi-a plăcut și faptul că, la finalul călătoriei, informațiile astea apar direct pe bord. Fix atunci când ești curios să le vezi, fără să cauți prin meniuri sau să faci calcule mentale.
Pentru un SUV din clasa asta, e genul de consum care te lasă să te gândești mai degrabă la drum decât la benzinărie.
Toyota Safety Sense e prezent, dar foarte bine dozat. Sistemele de asistență intervin când e nevoie, fără să fie agresive sau obositoare. Nu te corectează inutil și nu te țin „în priză” permanent.
E genul de siguranță pe care o apreciezi în viața reală, nu doar în lista de dotări.
Într-o categorieîn care multe SUV-uri încearcă fie să fie mai sport, fie mai futuriste, RAV4 merge pe echilibru. Nu întoarce capete în parcare, dar adună puncte cu fiecare drum mai lung.
E genul de mașină pe care ajungi să o apreciezi tot mai mult, pe măsură ce o conduci. Și asta spune multe.
După weekendul acesta, RAV4 mi-a rămas în minte nu printr-un moment „wow”, ci printr-o stare. De liniște, de firesc, de drum parcurs fără efort.
Genul de mașină cu care pleci fără planuri complicate și ajungi exact unde trebuie.
Mulțumiri speciale partenerilor noștri de la Toyota Asko Group pentru ocazia de a testa acest model. Exact genul de experiență care te ajută să înțelegi o mașină dincolo de fișa tehnică.
