Philip Aarsman consideră că leasingul operațional este un „produs relativ nou” pentru piața din România, unde o parte din companiile locale încă se concentrează mai mult pe a deține lucruri. Ca director general al Business Lease România, una dintre provocările pe care le întâmpină este de a face companiile românești să realizeze că leasingul operațional înseamnă plata pentru ceea ce se utilizează. De asemenea, este membru al consiliului Camerei de Comerț Româno-Olandeze unde, printre alte sarcini, îi place să împărtășească experiențe cu alți expați și întreprinzători români. Deși are un program încărcat, își face timp să descopere România și să învețe limba locală. Philip Aarsman explică într-un interviu pentru Leaders Reunited de ce consideră că în situația în care România ar fi un model de autovehicul, atunci ar fi o fuziune între un model de lux, sofisticat, și o furgonetă. Mai mult, vorbește și despre cum a început să trăiască o viață de expat.
Cristina Dobreanu: Locuiești în România de mai bine de doi ani acum, ce o face să fie acasă?
Philip Aarsman: Munca mea, desigur, și oamenii, echipa. De asemenea, trebuie să menționez și căldura pe care am simțit-o aici și emoțiile sincere. Ce am observat încă de la început este că oamenii își doresc să se dezvolte, să aibă o viață mai bună, o carieră mai bună, să facă mai mulți bani. Românii sunt mult mai ambițioși, din ceea ce am văzut.
Este o provocare faptul că Românii sunt mai ambițioși?
Pe de o parte. Este foarte bine că sunt foarte entuziasmați și că își doresc să ajungă mai departe, dar acest lucru face să fie dificilă coordonarea lor. Sunt flexibili, dar dacă ești mult prea flexibil, ești dezorganizat. La fel, dacă ești entuziasmat este OK, dar dacă ești prea entuziasmat nu vei finaliza nimic. De aceea, trebuie să te concentrezi foarte mult pe discuții în ceea ce privesc așteptările (NA: cu membrii echipei). Cred că românii sunt doritori să-și împărtășească ideile, în special cei din generația tânără. În companie, vârsta medie este 32 de ani. În total, avem 40 de angajați, dintre care 37 în București și 3 în Cluj.
Cum a apărut România pe harta? Se pare că te-ai mutat treptat către est.
Ne urmăm clienții. Ei sunt cei care s-au mutat treptat către alte țări din est, dintre care România este una dintre cele mai mari. De fapt, România era deja pe hartă încă de la început și doar căutăm momentul potrivit pentru a începe activitatea aici.
A fost o decizie de afaceri.
Da. De asemenea, doresc să menționez că am fost responsabil cu achiziția și înființarea de noi companii, și am avut câteva legături cu România, încă de la prima mea vizită aici în 2004. Asta a fost înainte de criză. În 2004, țările din ECE au aderat la UE, iar în 2007 a fost rândul României și Bulgariei. De fapt, am vrut să vin aici în 2007 – 2008, dar atunci a început criza ceea ce ne-a făcut să amânăm această decizie.
Ce ai știut despre România înainte de a veni aici?
N-am știut nimic. Toată lumea care vizitează România, prietenii mei inclusiv, are aceeași reacție: "de necrezut, ce țară frumoasă, oameni frumoși, o natură frumoasă". În acest sens, România ar putea face puțină publicitate. Este o țară frumoasă doar ca nu am așa de mult timp liber. Dar dacă pot, vizitez Sighișoara, Sibiu, Cluj, Brașov, Constanța și Delta Dunării.
Doar puncte de interes!
Da! Și apoi descoperi atât de mult potențial. Dar pot să spun același lucru despre Cehia. Îți pot spune o poveste foarte drăguță despre cum am devenit expat, pentru că niciodată nu am plănuit să devin unul. Și nici soția mea. A fost nevoie de un nou Director General în această țară și am acceptat, dar mă gândeam „este întunecat, au coșuri de fum gri, industrie siderurgic”. Chiar nu știam nimic. Asta însemna pentru noi Europa de Est. Am fost crescuți cu Cortina de Fier și nu știam nimic. Am plecat la Praga în aprilie, a fost un sfârșit de săptămână plăcut, un oraș frumos, iar soția mi-a spus după câteva zile: „Cred că ar trebui să facem acest pas.”
Cât timp ai stat acolo?
În total, șapte ani, din 2000 până în 2007. În 2007 m-am întors în Olanda. Unde am lucrat pentru sediu central pentru o perioadă prea lungă - tot șapte ani.
A început să te bucuri să fi expat.
Da, și știam că la un moment dat aș vrea să mă întorc. Prin urmare, când a apărut oportunitatea, și am făcut înțelegerea cu România, am raspuns pozitiv. Și nu-mi pare rău. Sunt aici de mai mult de doi ani.
Cum s-a acomodat familia ta la viața de aici?
Este o întrebare bună pentru că familia mea nu este aici. Acesta este singurul dezavantaj, faptul că familia mea este în Olanda. Acum, la fiecare două săptămâni mă duc în vizită, și câteodată soția mea vine aici pentru o săptămână. Am și trei băieți care mă vizitează des. Unul dintre ei și-a încheiat stagiul de cinci luni de practică în România.
Ai început să înveți limba română?
Iau lecții de limba română, dar nivelul meu nu este chiar bun. (și arată spre un panou pe care se poate citi „îmi place să alerg, îmi place să merg la sală”)
Care este cuvântul tău preferat în limba română până acum?
„Hai” sau „știu”. Și „mici”.
Este acesta preparatul românesc preferat?
Îmi plac micii. Au un gust specific.
Te întâlnești aici și cu alți expați olandezi? Ai timp pentru asta?
Da, mă întâlnesc cu ei foarte des. Sunt de asemenea membru al consiliului Camerei de Comerț Româno – Olandeză (NRCC) și astfel mă întâlnesc cu foarte multă lume. Este plăcut să ne întâlnim, noi expații, și să împărtășim experiențe.
Dacă România ar fi un model de mașină, care ar fi?
Un model de mașină? Poate că partea din față ar fi a unui autovehicul foarte sofisticat, cum ar fi BMW, Ferrari sau Porsche, iar cealaltă parte o camionetă unde stau foarte mulți oameni, chiar și deasupra ei. Acestea sunt cele două părți ale României. Sunt foarte multe de făcut, iar o parte se gândește că deja a ajuns acolo și trăiește într-o lume complet diferită, pe când cealaltă parte încă mai trebuie să fie dezvoltată.
.jpg)
